Eram singura si frigul de afara ma incanta. Tremuram si simteam un sentiment ciudat ce invada corpul meu.
Priveam gheata de pe trotuar. Nu stiu de ce, dar nu puteam ridica privirea. Zaream luminitele de la patinoar printre suvitele de par ce acopereau unul dintre ochii mei.
M'am oprit brusc si am simtit lacrimi pe obrazul stang. Auzeam melodia aceea, atat de bine cunoscuta, atat de indragita.. melodia pe care o ascultasem toata vara.
Am ramas asa cateva momente si am uitat totul. Parca se oprise timpul pentru mine si toate gandurile ce nu'mi dadeau pace,disparusera.
Apoi am fost cuprinsa de o euforie ciudata. Desi plangeam simteam ca vreau sa alerg, sa fiu fericita iar.
Dar nu a durat mult. Magia generata de acea vaga amintire a verii ce a trecut s'a daramat. I'au luat locul sentimentele de neliniste, de grija, vinovatie, iar dorinta de a fi fericita s'a transformat in dorinta de a termina cu toate, de a'i face fericiti pe toti.
Atat as vrea sa rezolvam totul, sa uitam conflictele si nemultumiriile. Dar acum e prea greu si as vrea doar sa plec undeva si sa uit toate aceste zile.
Am adormit seara trecuta cu lacrimi in ochi, gandindu'ma si gasind poate solutia perfecta...
Azi dimineata am plecat devreme. Mi'am luat MP3-ul si am pornit spre centrul orasului. Oricat as fi simtit nevoia sa plang pentru a ma descarca, nu puteam. vantul acela care adia parea asa.... primavaratec si ma inveselea.
Am auzit ca unul dintre telefoane suna. Nu mi'a pasat, pentru prima data. le'am inchis pe amandoua.
Apoi, pierduta in versurile unei melodii, m'am lasat cuprinsa de toate problemele. Involuntar, plangeam...
Acasa m'am apucat de prajituri si am facut curatenie. Incercam singura sa'mi distrag atentia.
Apoi 'am lasat alinata de toate prietenele care au incercat cu vorbe bune sa ma ajute. Si mi;a placut ca stiam ca ar vrea sa fie langa mine. Chiar daca eu nu'mi doream altceva decat sa ma plimb singura...sa fiu doarr eu.
Stiu ca azi nu am zambit asa cum erati obisnuiti. Stiu ca unii ma considera nerecunoscatoare si imi pare rau ca m'am plans, dar stiti si voi cum e sa incerci sa strigi in gura mare cete doare, chiar daca cei ce nu te cunosc te vor judeca.
Dar asa e viata, judeci si esti judecat!
De acum incolo voi minti ca sunt fericita, voi inscena un zambet, pana ii voi convinge pe toti ca asa este. Si poate intr'o zi chiar si pe mine..
Stau acum la geamul din camera mea. As vrea doar sa plec sau sa uit pentru un moment absolut orice.
Simt ca ma doare capul tot mai tare. probabil m'am lovit.
Uita..zambeste. da, sunt fericita! Trebuie.
Zambesc, zambesc... Iar si iar... de ''n'' ori...
